With these words, Elena Ferrante bid farewell to her year-long collaboration with the Guardian newspaper. For a full year, she wrote an article each week, the subjects of which had been suggested by Guardian editors, making the writing process a form of prolonged interlocution.
În Povestea fetiței pierdute, Elena Lila au ajuns acum la vârsta maturității; amândouă au avut parte atât de împliniri, cât şi de eşecuri. Dincolo de toate, prietenia lor a rămas punctul în jurul căruia le gravitează viețile. Au luptat să scape de cartierul sărăcăcios din Napoli în care au crescut. Elena s-a căsătorit, s-a mutat la Florența şi a publicat câteva cărți bine primite. În acest ultim volum al tetralogiei, asistând neputincioasă la disoluția lumii pe care şi-a creat-o, decide să se întoarcă la Napoli. Lila, de pe altă parte, n-a reuşit niciodată să se îndepărteze de oraşul copilăriei. A început o afacere de succes, dar asta a adus-o mai aproape de conflictele violente din sânul comunității măcinate de ură, şovinism şi agresivitate. Cele două eroine se atrag, se resping, se influențează reciproc, se îndepărtează şi apoi se regăsesc, se invidiază şi se admiră la nesfârşit. Viața le supune la noi provocări, dar Lila şi Elena descoperă, fiecare în ea însăşi, dar şi în cealaltă, forța necesară pentru a merge mai departe. Pe fundalul unui Napoli pe cât de seducător, pe atât de periculos şi al unei lumi aflate într-o transformare radicală, povestea prieteniei de o viață dintre cele două protagoniste este spusă cu un talent şi o sinceritate inegalabile. Cele patru volume constituie o saga impresionantă la care simți nevoia să te întorci şi care îți aduce noi revelații de fiecare dată.
În liniștea cea mai deplină sau în mijlocul evenimentelor tumultuoase, atunci când ne simțim în siguranță sau în pericol, când suntem nevinovați sau imorali, suntem o mulțime formată din ceilalți. Iar această mulțime e cu siguranță o binecuvântare pentru literatură. Elena Ferrante În al treilea roman al Tetralogiei Napolitane, Elena şi Lila, cele două fete cu care cititorii au făcut cunoştință în Prietena mea genială, au devenit femei. Lila şi-a părăsit soțul şi confortul material, iar acum munceşte în condiții foarte dure. Elena a studiat la Școala Normală din Pisa şi a publicat un roman de succes, care i-a deschis uşile saloanelor selecte. Amândouă au refuzat să se complacă într-o viață plină de nefericire, ignoranță şi supunere, îmbrățişând în schimb numeroasele oportunități ale anilor ’70. În continuare le leagă o prietenie profundă, de nezdruncinat. Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm. Este considerată una dintre autoarele contemporane cele mai convingătoare, o stilistă desăvârşită, cu o intuiție artistică ieşită din comun, care a câştigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – şi a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc. Dar fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare care vorbeşte într-un stil plin de frumusețe şi forță despre sentimentul de apartenență la un loc, despre relațiile umane, dragoste, familie şi prietenie. Elena Ferrante este pseudonimul unei romanciere italiene. A publicat şase cărți, printre care L’amore molesto (după care Mario Martone a făcut un film omonim) şi Zilele regăsirii mele, descrisă ca „răvăşitoare" de New York Times şi ecranizată de Roberto Faenza. La Pandora M au apărut primele două romane ale Tetralogiei Napolitane: Prietena mea genială şi Povestea noului nume. Toată lumea ar trebui să citească orice poartă semnătura Elenei Ferrante. The Boston Globe Personajele feminine ale Elenei Ferrante sunt autentice opere de artă. El País