Menajera e cu ochii pe tine

En savoir plus sur le livre

„Trebuie să fiți noii noștri vecini!” exclamă doamna Lowell, agitată, în timp ce ne salută de peste gard. Eu îmi strâng mâna fiicei mele și îi zâmbesc înapoi, dar când doamna Lowell îl vede pe soțul meu, o expresie ciudată îi apare pe față. În acel moment, îmi fac o promisiune. În sfârșit avem o casă de familie. Trecutul meu este departe, foarte departe. Și voi face orice ca să rămână așa... Obisnuiam să curăț casele altora - acum, nu-mi vine să cred că această casă este, de fapt, a mea. Bucătăria fermecătoare, cul-de-sac-ul liniștit, curtea imensă unde copiii mei se pot juca. Soțul meu și cu mine am economisit ani de zile pentru a le oferi copiilor viața pe care o merită. Deși sunt precaută în legătură cu noua noastră vecină, doamna Lowell, când ne invită la cină, este ocazia noastră de a ne face prieteni. Servitoarea ei deschide ușa purtând un șorț alb, cu părul strâns într-un coc. Știu exact cum este să fii în locul ei. Dar privirea ei rece îmi dă fiori... Servitoarea Lowells nu este singurul lucru ciudat de pe strada noastră. Sunt sigură că văd o siluetă întunecată care ne observă. Soțul meu părăsește casa târziu noaptea. Și când întâlnesc o femeie care locuiește vizavi, cuvintele ei mă îngheață: Fii atentă la vecinii tăi. Am făcut o greșeală teribilă mutându-mi familia aici? Credeam că mi-am lăsat cele mai întunecate secrete în urmă. Dar ar putea această stradă suburbană liniștită să fie cel mai periculos loc dintre toate?